Niciodata nu stii peste cine dai pe unde te plimbi. Nu e vorba de persoane cunoscute, ceea ce clar trebuie sa se intample cand nu ai chef de ele. E vorba de peroanele ce le vezi cand te plimbi. De data asta vorbesc de cei din mall. Exista mai multe tipuri de persoane care merg la mall.
De fapt doar 2. Cei cu scop si cei fara, cu toate ca ei considera „orice” ca pe un scop, asa ca vor fi prezenti pentru orice ocazie. E ca si cum o persoana iti este foarte draga, mai mult sau mai putin in secret si iti faci drum si motiv sa treci pe la ea de fiecare data. Toata lumea s-a pus in situatia asta intr-un moment sau altul, chiar daca recunoaste sau nu. Chiar si eu:). Asa si cei ce se trezesc la mall.
Chiar m-a sunat mai de mult un prieten de-al meu cu care nu am vorbit de ceva vreme si ma intreba in loc de ceau, ” Esti la mall?”. Raspunsul meu a fost tot o intrebare, cu toate ca este absolut nepoliticos sa faci asta, dar ne cunoastem de ceva vreme si ne permitem: „De cate ori m-ai sunat tu si chiar eram la mall?” Raspunsul meu a venit imediat inainte ca el sa apuce sa raspunda, din nou destul de nepoliticos „niciodata”:).
Asta nu inseamna ca nu „servesc” mall-ul, dar pot sa spun sincer ca doar atunci „cand trebe”. In ultima vreme sunt oarecum nevoit, ca sa ii spun asa datorita mai multor conjuncturi. Pentru indeplinirea unor activitati extracurriculare, trec de cel putin 2 ori pe saptamana prin incinta mall-ului. Am placerea de fiecare data pana ajung la lift sa intalnesc tot felul de persoane.
Cele mai „dragi” imi sunt anumite gagici imbracate „a la mall” ca pasarile tatalui lui RazvanSiDani, din reclama de la telefonia mobila. Dar nu ele fix mi-s dragi. Imi e drag momentul cand le vad imbracate cum se imbraca ele chiar si in ziua cand vine mama de la sat in vizita la ele la camin. Probabil au de rezolvat oarece probleme de care este necesara si prezenta modestei mamici.
Cea mai tare faza, asa cum zice cineva de fiecare cand povesteste orice, este cand fetitele merg in mall cu mamicile de mana. Fetita este imbracata neaparat cu buricul gol, ochelari de soare pentru becurile ecologice din mall, tocuri pentru echilibristica, pantaloni cat se poate de mulati pe unde se poate si ceva stralucitor neaparat. Mamica venita de la lumea reala cu probleme reale, imbracata ca o femeie modesta de 50-60 de ani de la sat. Cu baticul pe cap, fusta si vreun pulover cu modele de-al sotului luat in graba cand a plecat inspre fata draga (nu fi trista fiindca e pacat:).
Ele se tin de mana prin mall, amandoua foarte rusinate de cealalta de cum e imbracata si nu cumva sa o vada cineva. Fata nu vrea sa o vada celalalte pitzi sau cine stie ce italian, iar mamica sa nu o vada cine stie ce vecina. Si amandoua merg cu capul in pamant repede repede pana la iesire. Asa e viata asta. Cand te ascunzi. Mai bine mergi cu capul sus, macar vezi de cine sa te feresti ca asa cu capul in pamant sigur te lovesti de cineva. Sper se mai plimbe lumea prin mall si sa ii si vad in drumul meu spre lift, asa macar mai trece ziua. Pe happy mode.