cine sta de 5?

A venit momentul sa crestem si sa ne schimbam. Momentul in care vrem sa spunem ceva. Undeva facem o greva, in alta strangem semnaturi, in alta incercam sa ne facem auziti. Ca e la lucru, sau in asociatia de locatari sigur ceva nu ne place si nu avem de gand sa ne lasam condusi de toti prostii.

Fie ca prostii aia au fost foarte atenti cu posterioarele sefutilor mai mari sau Doamne fer’ sau ajuns acolo pe merit. Peste tot este ceva de corectat. Nu avem cum sa schimbam lumea deodata. Dar unu si cu unu fac doi, doi cu doi fac patru dar cateodata fac si cinci. Asa ca noi trebuie sa incercam sa gasim 5ul din noi. Un 5 care sa faca diferenta.
Daca stau bine sa ma gandesc in momentul de fata am ceva 5 pe la suprafata dar nu am cum sa le rezolv pe toate deodata asa ca le iau incetul cu incetul. Primul pe care chiar simt ca l-am inmultit cat de cat este faptul ca m-am bagat dupa o serie de peripetii la revolutia pe doua roti de la Timisoara. O revolutie in care se dorea sa se stranga cat mai multi biciclisti sa ne unim si sa mergem la un tur mic prin Timisoara, sa tragem niste semnale de alarma, ca vorba aia, existam si noi. S-a organizat ce s-a organizat si a venit ziua cea mare.
O duminica dimineata, loc de intalnire la cantina alcatel-lucent-bosch si asa mai departe de pe circumvalatiunii. Loc unde sunt toate halele a celor de la cristescuBrothersCompany. Toata campania asta este organizata de ei, platita si asa mai departe. Nah si? Ce ne-a mai manipulat si omul asta: haideti fraierilor veniti cu bicicletele voastre prin oras, la plimbare, veniti fraierilor sa vada lumea ca existati si ca merita sa bage primaria bani pentru pistele de biciclete.
Vai de capul celor care critica aceasta campanie. Sunteti penibili. Si eu sunt sofer si biciclist si pieton. La fel ca si multi dintre cei care au participat. M-am bagat si eu si artistu’ de servici, dar si inca vreo o mie de oameni. Si profu meu de publicitate dar si vecinu de la parter care a venit chemat de bloggeri dar nu s-a sinchisit sa participe. Traseul in sine a fost unul ok, prin zona mai mult sau mai putin centrala.
Daca ar fi dupa agentiile imobiliare nici macar nu am iesit din centru. Cu 15 minute inainte de a ajunge la inceperea revolutiei era sa dea o masina peste mine din plin, iar cu 4 minute inainte sa ajung la aceeasi revolutie, am avut un accident frontal in plin cu un alt biciclist ce venea din fata de dupa colt pe un trotuar. In spatele meu era artistu’ de servici care m-a lovit si el din spate si asa pentru cateva secunde am fost un bike sadwindch.

Si? M-am ridicat, mi-am pus lantul, mi-am intors soneria inapoi, m-am sters de praf si am mers mai departe. 5 meu m-a ajutat sa pedalez mai departe si sa ma ajute sa ajung sa imi leg balonul roz, noua culoare pentru campanie, de portbagajul biciletei si sa fac traseul fara niciun fel de problema. Asa macar a trecut duminica mai repede si stiu ca nu am stat ‘geaba.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s