Nu de mult, adica ba, mai de mult, am devenit si major pe majoritatea teritoriilor tarilor din aceasta lume, evident in afara de tara tuturor posibilitatilor care e plina cu prea multi retardati sa ii faci majori la 18 ani.
Atunci eram destul de des iesit prin oras cu baEtzii mei pe atunci, tot timpul cum se apropia ziua x in care eram responsabil de faptele mele, ma intrebau cam ce anume doresc de ziua mea. „La moda” era pe vremea aia sa asculti numa tampenii. Dar macar atunci era de unde sa alegi. Printre multele iesiri, da tot insist pe tema asta ca au fost destul de multe, baEtzii vorbeau de manele si mai anume de gutza, stilul gutza, sau cam asa ceva, dar nu vreau sa exagerez.
La mine inca nu ajunsese vantul schimbarii in muzica romaneasca si primul meu instinct cand ei vorbeau despre acest gutza si m-am bagat, ca deobicei de altfel, in seama sa intreb despre ce vorbesc, iar ei mi-au spus ca de gutza, eu am intrebat doar „ce-i aia????”. Asa am ramas cu intrebarea asta, dar si cu albumul acestuia, primit de ziua mea, la inceput doar ca „amenintare sa vad ce e aia gutza”.
Cand artistul de serviciu cauta prin albumele vechi, dar originale oarece, a descoperit acest album la fel de vechi, pe gutza. E foarte placut cand ai ce iti amintesti la un moment dat in viata, mai ales ca acum cand se pare ca se mai incheie inca un cerc din viata mea, cu incheierea probabila a actualului loc de pierdut vremea prin piata 700. Dar cine stie, poate ca o sa mai dureze si ca o sa pot sa ma bucur de noua veche reclama de la cola cu „vine craciunul” chiar de Craciun.
bRUtuSS.ro 