ce VreI CA nu te aud…..

Nu ma auzi, pentru ca esti nervos/oasa. De multe ori vrea lumea sa puna piciorul in prag. „Fii barbat” cum zicea galeria platita din emisiunea lui Dan Negru. Iar atunci cand vrei sa fii barbat faci lucruri ce alteori poate nu le-ai face, sau le-ai face dar cu multa multa pregatire gandindu-te sa nu superi pe cineva. Atunci cand decizi ca e momentul sa iesi din hol si sa intri in camera, punand piciorul in prag nu te mai gandesti la multe.

Nu iti dai seama ca iesi dintr-o incapare si intri in alta, pur si simplu faci pasul. Cand o persoana nepriceputa pune piciorul in prag are tendinta sa se impiedice pentru ca ii da prea multa importanta pragului si nu se uita de fapt la camera minunata si calduta unde o sa intre. Ca sa continuam metafora tin sa spun urmatorul lucru: cel ce „va fi barbat” intr-o discutie va dori sa faca acest lucru pentru ca este deja in camera si stie ce il asteapta pe cel ce va intra in camera. Un exemplu recent am din politica.
Cineva trebuia sa ii spuna la giiioana sa nu sara cum a sarit pentru ca nu e momentul. Daca cineva ii spunea, daca cineva „era barbat” sa ii spuna, el nu mai sarea ca un baietel ce si-a descoperit cocoselul, iar acum nu mai era de rasul lumii. Faza este, ca daca cineva ii spunea totusi, giiioana nu intelegea si poate nu ii cadea bine si comenta probabil, dar parca se mai gandea cat de sus sa mai sara. De multe ori ne gasim in situatia de a incerca sa oprim un potential conflict dintre doua sau mai multe persoane, mergand direct la „sursa”. Uneori doar pronuntand numele persoanei ce consideram ca nu a inteles despre ce e vorba, sau ca interpreteaza aiurea in momentul ala pentru ca nu a prins o idee, este deajuns ca acea persoana sa nu insiste.
Chiar daca nu ii convine, chiar daca o sa isi aminteasca negativ momentul, eventualul conflict a fost oprit din faşă. Scopul scuza mijloacele si daca te simti ca esti bodyguardul presedintelui si trebuie sa sari in fata acestuia cand el este aproape sa fie impuscat, atunci asta o sa faci. Chiar daca este de fapt o petarda pocnita si tu dupa ce ai sarit i-ai murdarit presedintelui costumul. O sa fi dat afara si cu asta basta. Dar daca era totusi o impuscatura? Se mai uita cineva la costumul ala? Este bine sa asculti ce vorbeste lumea, cu toate ca uneori este destul de greu ca poate anumite persoane au ochii al dracu de hipnotizanti si este destul de greu sa te concentrezi la ce spun, dar e importanta comunicarea.
Comunicarea inseamna si ascultare. Asta o stiu din facultate. Iar daca o stiu din facultate inseamna ca e corecta. Nu ai cum sa fii ascultat daca zici ceva cu un ton ridicat. Urechea umana nu prea vrea sa perceapa sunetele ridicate. Asta o stiu si din alte parti, dar calitatea informatiei este destul de indoielnica si nu ar tine nici macar in consiliul creat instantaneu in casa scarii de la bloc, sa se decida unde se pune tomberonul de elemente reciclabile. Cel de sus nu bate cu batzul. Totul este bine aranjat si programat, chiar daca noi nu stim sau nu vrem sa realizam acest lucru. Noi, de fapt, nici nu putem vedea chestia asta.
De aceea ne luam dupa stramosi cand ne creem viata. Nu ai de unde sa stii ce o sa se intample si nici nu cred ca ai accepta sa afli pentru ca tot timpul vrei totusi un element surpriza. Cand mergeam azi pe strada, ca prin minune, a cazut un brad pus la vanzare, in fata mea. Nu batea vantul si nici nu l-am impins nimeni. A cazut exact ca o bariera in fata mea ca si cum ar fi vrut sa opresc tot ce fac. Si sa astept.
Pana trece probabil un tren imaginar. Poate in secunda aia treceau in fata mea un musuroi de furnici ce se duceau prima oara la un gratar. Vanzatorul de brazi, dar si al bradului obraznic si-a cerut scuze ca a cazut bradul in fata mea, fara sa fie vina lui. A mai insistat ca e bradul perfect, ca bradul si soarta au complotat sa il descopar si sa il iau acasa, asa cum un caine iti sare in brate cand mergi sa cumperi o pisica. Iti schimbi total altceva. Totul trebuie gandit la rece. Nu sarit si comentat. E foarte greu de facut asta, dar uneori chiar daca cineva iti spune sa te racoresti cand tu esti in mijlocul flacarii, ar trebui sa te bucuri ca exista cineva caruia ii pasa si vede ca esti de sticla si te poti topi daca mai stai mult in mijlocul vulcanului. Cam tot timpul cand te enervezi trebuie sa ai spectatori.

Daca ai spectatori, e ca si cum pui gaz pentru foc. Nu ai cum sa urli singur niciunde. Nu ai cum sa trantesti daca nu te vede nimeni. Cu cat mai multi spectatori, cu atat mai bine. Dar daca te gandesti ca spectatorii nu platesc bilet, atunci mai are rost sa facem spectacol? Eu nu cred. Cand ai probleme in paradis, nu e mai bine sa te gandesti ca totusi ai un paradis? Poate problemele nu sunt de fapt probleme si ca neintelegerile se pot totusi intelege.

3 răspunsuri

  1. Deci, fraţilor (la propriu), ştiu cine e Anonimul numărul doi 😀

    Apreciază

  2. Deci, fratilor: nu este o simpla coincidenta. Nu ati trecut prin locul potrivit.Pe acolo cade bradu, deci nu se trece!

    Apreciază

  3. Ce concidenta! Si in fata mea a cazut un brad! trebuie neaparat sa inteleg ce a insemnat asta! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s