Noi stim unii de altii, fiecare cam pe unde suntem. Fosta e prin state, vecinu s-a mutat prin Unirii, fostu coleg de banca lucreaza la aeroport si tot asa. Mai stim de rudele mai mult sau mai putin apropiate ca au domiciliul acolo sau dincolo si ii vizitam daca vrem sau nu. Stim cum e vremea, stim daca o sa le fie cald sau frig, lor celor de acolo. Bine bine, dar ce ne facem cu cei pe care nu ii stim.

Ce ne facem cu locurile unde sunt acestia? Nu stim ce se intampla acolo, pentru ca noi nu facem parte din lumea aceea. In lumea asta, una la numar, exista mii sau poate chiar milioane de alte mici lumi. Lumi paralele, care convietuiesc impreuna, dar totusi separat. Ca un fel UE, unde toti suntem la fel, dar ne desparte totusi granita. Avem atatea lumi in lumea asta ca nu exista un loc destul de mare, unde sa fie toate enumerate. In principiu cam orice activitate, orice rasa, orice actiune, pana si orice obiect poate avea o lume proprie. Omului nu ii prea place sa stea singur inconjurat de necunoscut. Atunci el isi creeaza ceva personal, o lume numai a lui in care se simte bine.

Cum avem lumea sportului, animalelor, filmului, bogatilor, sau a artistilor, avem diferite reguli facute pentru fiecare. La masa, la cantina, in colegiile americane, fotbalistii nu stau impreuna cu tocilarii, pentru ca nu fac parte din aceeasi lume, cu toate ca merg la aceeasi scoala, invata acelasi lucruri, mananca aceeasi mancare si in principiu aceleasi lucruri, pe ei ii desparte ceva. Omul e speriat de a fi expus oriunde si oricum. Cum si unui cocos de munte ii este teama sa se plimbe prin zapada in plin camp urmarit fiind de o vulpe, el totusi se va plimba stiind ca are un copac la capatul campului unde va putea zbura pentru a scapa de vulpe.

Ei bine, omul are nevoie tot timpul de un copac unde sa se catere, iar daca nu are unul isi va inventa inevitabil unul doar ca sa se stie in siguranta. Vedem in filme si emisiuni ca nu totul se invarte in ceea ce vedem noi in drum, spre si de la servici. Sunt atatea lumi cu diferite probleme si activitati de care noi nici nu am auzit. Poate problemele noastre sunt pentru ei floare la ureche, iar daca sunt destui de destepti sa ne explice simplitatea problemei, poate suntem si noi destul de deschisi sa vedem ca totusi nu e asa de grava situatia in care ne aflam.

Se zice ca nu prea se poate convietui unul cu celalalt, daca fiecare face parte din „lumi paralele”, dar stiu destui care au reusit sa gaseasca vize pentru lumea celuilalt si le-a mers foarte bine. Uneori sunt foarte greu de obtinut aceste vize, dar nicioadata sa nu spui „niciodata”. Trebuie sa fim foarte deschisi pentru orice se intampla in jurul nostru pentru ca ne vom trezi ca personajele animate din Madagascar care nimeresc in mijlocul padurii intr-o lume, necunoscuta si sunt luati de monstrii. Trebuie sa fim exploratori si sa nu ramanem inchisi in lumea noastra. Ca si prietenii imaginari se plictisesc la un moment dat de noi si trebuie sa ii schimbam.