Imi tot spuneam ca daca o sa scriu mai des pe blog atunci nu o sa am asa mari pauze, ca atunci sigur o sa imi vina mai repede inspiratia si o sa scriu de nu o sa am timp. Cam asa s-a intamplat si am adunat mai multe subiecte decat pot duce si asa ca m-am oprit la mine si la faptul ca am reusit in aproape nici un an sa scriu mai mult decat credeam pe acest blog minunat.

Am adunat peste 100.000 mii de litere, care chiar daca nu au avut tot timpul cel mai coerent inteles au reusit sa inglobeze peste 25.000 de cuvinte. A trecut ziua aia in care imi tot zicea artistu’ ca si asa vorbesc aiurea toata ziua, de ce nu ma pun sa scriu ceva.. probabil sa consitentizez si eu cat de aiurea vorbesc. Inca nu imi dau seama despre ce vorbea el acolo. Am reusit la un moment dat sa imi sterg tot blogul pentru simplul motiv ca am gresit un butonas, care am invatat intre timp ca nu are „undo”.

Am recuperat ce am mai recuperat din el, dar am pierdut o povestioara care era destul de importanta pentru mine si dupa ce am scris 4-5 episoade si am reusit sa le sterg, nu am mai reusit sa ma pun sa o iau de la capat.. de ce oare nu am de unde sa stiu. Am intalnit oameni noi care m-au ajutat sa il mai imbunatatesc si care sa imi mai arate ce si cum se intampla in lumea asta de bloguri, altii de la care mai fur cate o poza cu acordul lor evident, filmulete de pe net si asa mai departe. Ma intrebau niste colegi de lucru la ce le trebe la unii blog? Nu au prieteni la care sa povesteasca ce li se intampla? Nu au unde sa isi arate pozele din vacanta? Li se pare ca au ce scrie?

Ca viata lor e asa de interesanta? Diferenta dintre mine si ei este ca eu nu mai stau sa imi pun intrebarile astea.. am reusit sa ma bag printre altii, sa ma bag mai in seama mai in serios, in chestia asta. Nu stiu inca daca imi chiar place ce fac, dar totusi simt nevoia sa mai intru si sa adaug lucruri noi aici, lucruri care ma reprezinta, lucruri care imi plac sau displac. E un fel de a spune lumii (spun lumii datorita miliardelor de useri care imi acceseaza situl in fiecare secunda, in direct, in reluare si inregistrat – cred ca la asta s-a referit artistu’ cand spunea ca aberez.. dar nu cred..) ceva ce… ceva ce vrei tu. Nu stiu ce scriu si ce vreau, dar sunt la fel de curajos ca si calul din banc si la fel de orb ca habar nu am ce fac si cine ma vede (Badea Gheorghe in targ.

Duce calu la vandut. Vine unu: „Bade de vanzare ti calu?”. -De vanzare! -Are dinti? -Are! -Trage? – Trage! Pune asta mana pe un bici si ii trage una la cal, asta se duce direct intr-un zid,si cade jos.. -Bade, da nu mi-ai zis ca ii orb calul! – Orb, orb, da ai vazut cat ii de curajos?)
Atat. Asa o fi, voi miliardelor 🙂 ?