Ce mai face Bunica?

Am fost la meniul zilei prima data la Casa Bunicii in Balcescu. Prima impresie pe care o ai doar din numele localului inainte sa ajungi, ar fi ca este o casuta veche construita chiar de bunica cu propriile ei maini. Nu este deloc asa, este intr-adevar intr-o casa veche, dar este renovata cu gust decent cu o terasa unde cred ca ar mai fi loc de cateva mese dar care are un aer modern.

Unii ar putea zice ca ar fi loc pe terasa, de suflatoare cu vapori de apa ca in Unirii, dar cred ca ar fura din aspectul frumos al restaurantului. Mesele sunt de lemn, de 5-6 persoane, scaunele sunt aproximativ comode iar umbrelele sunt puse cu rost in dreptul meselor ca sa isi faca treaba pe canicula. Pe mese sunt deja tacamurile care cred ca nu ar trebui sa fie acolo singurele, iar pe masa nu ar fi in plus o fata de masa mica de hartie, in dreptul fiecarei persoane, cat sa tina farfuria, tacamurile si un pahar de bere.
Esti intampinat rapid cu meniuri de ospatari, chiar daca toti stiu ca la ora H lumea vrea meniul zilei. De aceea am fost si eu acolo desigur. Nu am venit la intamplare la meniul zilei. Astazi a fost: Supa crema de ciuperci cu crutoane; Piept de pui cu sos de marar, cartofi banateni. Desert – spuma de capsuni. M-am uitat astazi pe site ce a mai fost in trecut la meniul zilei. Parca nimic nu a mai fost asa de apetisant ca si astazi.
Oricum mi-a luat ochii spuma de capsuni. Mancarea a fost deosebita. Crema de ciuperci chiar a avut gust de crema de ciuperci si a fost adusa exact cand trebuie, deoarece crutoanele erau corcante si nu inmuiate la maxim in supa. Chiar si temperatura a fost perfecta. Initial mi s-a parut ca farfuria de supa era destul de mica, dar a fost totusi exact cat a fost nevoie. A urmat pieptul de pui cu sos de marar si cartofi banateni.
De data asta, parca farfuria a fost cam maricica, pentru ca parea mancarea intinsa pe farfurie, numai sa nu para goala, cu toate ca nu a fost putina. Din nou a fost exact cat trebuie, pentru ca atunci cand am fost aproape gata ma simteam satul. Cartofii banateni au fost si sunt cartofi noi simpli prajiti, dar parca ii mananci mai cu pofta cu numele de banateni, mai ales daca esti banatean. Pieptul de pui a fost foarte fraged, chiar nu aveai nevoie de cutit sa il tai, iar sosul de marar a fost excelent, consitent si aromat, dar PARCA 1% mai acru decat gusturile mele.
Ultima dar nu cea din urma a fost spuma de capsuni. In loc de „poftiti spuma” ospatarul a mentionat faptul ca spuma a fost facuta chiar cu manutele cele doua ale bunicii, marcand intr-un fel faptul ca bunicuta chiar exista si ca nu e facuta spuma la aparat. Nimic din toata mancarea nu parea facuta rapid si industrial sau „la plic”. Parca a fost facuta cu atata migala de te apuca foamea instantaneu cand te gandesti cat are sa dureze facutul ei. Per ansamblu, a fost o experienta minunata, fara minusuri poate doar sugestiile de mai sus, si sunt convins ca o sa mai merg de cate ori o sa am ocazia mai ales daca o sa am compania potrivita, ca de aceasta data.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s