De-acum totul e real. De-acum totul a inceput sa fie cat se poate de real.
Am la activ un curs de viitor tata, care se face cat mai aproape de nasterea copilului ca sa fie cat mai proaspete invataturile primite. Asta inseamna ca totul este cat se poate de real si cat se poate de aproape. 

Mobila este luata, baveticile sunt cumparate, nu mai este de facut nici o ecografie si nici o programare importanta la doctor pentru verificarea sarcinii.
A inceput numaratoarea inversa si asteptam momentul.
Am fost intrebat si inca sunt intrebat daca sunt pregatit. Sunt la fel de pregatit cum sunt atunci cand merg la piata, si am un plan de a cumpara niste lucruri, dar nu am de unde sa stiu daca gasesc lubenita ce-o visez, sau cat de dulce o sa fie.

Poate dau de niste cartofi interesanti si aleg sa ii cumpar fara sa fie pe lista. Uneori ma intorc fix cum stabilit, alteori ma intorc cu plasa mai plina, sau mai goala. Aici se potriveste zicala cu socoteala de-acasa si ce e in targ. Sunt pregatit, cum poate eram si atunci.

Nu ma gandesc ca poate imi schimba radical viata bebelica, dar nici nu o sa ma socheze foarte tare daca o sa mi-o si schimbe. Chiar astept cu drag un bebelica sa vina in casa noastra. Un bebelica ce sa vina sa se uite lung la mine si la ochile mele maro inchis cand vin acasa, sau la chelia mea fund de maimuta cand m-oi duce la lucru. O sa mai am un suflet de pupacit inainte sa plec de acasa. O sa mai am o bucurie sa ma intampine cand ma intorc.

Teoria zice ca mai dureaza 37 zile. Dar teoria nu bate smecheria copilului care de pe-acum face ce vrea.