Sau măcar l-am răvășit un pic de tot, de o să ocolească o vreme cartierul în care locuiesc.

Fiind la etajul superior, cel mai superior din bloc, la unul dintre dormitoare geamul are un fel de acoperiș în loc de pervaz. Acolo era până să mă mut, raiul porumbeilor care se ascundeau de ploaie, vânt și rivali. Acolo bineînțeles era și plin de găinaț și muștele aferente.

Ca tot omul care nu dorește să deschidă geamul și să îi intre miros de grajd, în special vara când e mai accentuat, am improvizat cu sârmă niște țepi să țină la distanță viețuitoarele zburătoare. Mi-a reușit foarte bine, pentru că mirosul și sursa mirosului a început încet încet să dispară, până n-a mai fost.

Azi dimineață am observat la aerisirea de dimineață, că mai mulți țepi erau plini de pene, la fel și în jurul lor. Cred că un porumbel nou în cartier, ce nu știa mersul treburilor, și-a luat-o rău de tot, pentru că acolo era o cantitate însemnată de pene (care între timp au fost luate de vânt până le-am făcut eu poze).

Așa-i și trebuie la porumbelul ăsta nou din cartier. Să se ducă înapoi la el acasă. Sau să își cumpere ochelari mai buni.