E plin zilele astea de o grămadă de politicieni certați cu legea. Prea mulți, dar na asta e altă discuție. Fiecare e mai penibil când se vede după gratii, sau când e arestat la domiciliu.

Fiecare se trezește că bineînțeles are altceva mai bun de făcut brusc, decât să plătească cu libertatea greșelile făcute. Unii au brusc grijă mult mai mare ca de obicei de sănătatea lor (vezi cazul Oprescu care a văzut mai multe spitale de când e în arest decât a văzut înainte – și el e doctor), sau le e dor de familia lor pe care o vedeau doar din când în când înainte.

Crema cremelor în acest context de ciudățenii penibile a politicienilor arestați este dorința de a merge la facultate a lui Marian Vanghelie. Dorința de a fi scos din arestul la domiciliu pentru a merge la facultate este foarte aprinsă în sufletul politicianului.

Perlele spuse în presă, de la „almanahe” și „care este” la „soarta mea a fost hotărâtă de destin” sau „”Cine nu are loc de mine… nu mă interesează… să se înghesuiește!„, l-au recomandat de ani de zile a nu fi un om prea trecut pe la școli. Ultima școală făcută înainte să ajungă primar a fost clasa a X-a ce a terminat-o cu media generala 5,21. Dar acum omul trebuie neapărat să meargă la facultate, tocmai când este arestat la domiciliu.

Îmi și închipui comisia ce l-a refuzat cum s-a întrunit. Cum și-au pus pioneze pe scaune să nu izbucnească în râs până i-au spus decizia. Măcar de ar fi făcut Vanghelie un efort să inventeze altceva, o rudă bolnavă, ceva orice, dar facultatea? Pai parcă omul nici nu și-a dat silința să fie eliberat, sincer acum.

Să nu uităm totuși că Marian Vanghelie a fost trimis în judecată pentru nouă infracțiuni de luare de mită, nouă infracțiuni de abuz în serviciu și șapte infracțiuni de spălare de bani. Astea nu le faci decât cu școala vieții.