M-a făcut să ajung așa tipul de la studioul/firma ce developează poze. În loc să tacă și să își vadă de treabă (primit film/card și developat poze) el ține neapărat să aibă ceva de comentat la fiecare set de poze ce le printează.
Ultima oară când am fost acolo, înaintea mea era un tip ce și-a developat o grămadă de poze, nu 10-20 câte am avut eu. După ce a plătit ce era de plătit, tipul de la firmă îl abordează pe client, în timp ce îi întindea plicul cu poze. Dar nu dădea drumul la plic, forțându-l pe client să îi răspundă și să fie atent la ce are el de întrebat.
Ăsta îi spune clientului, așa cu o față libidinoasă și cu o voce la fel de scârboasă ca tipul ăla de la pateu scandia (sigur știți reclama aia cu pateu la fel ca-n ’22):
– Să știți că avem o cunoștință comună! Amândoi îl știm pe Cutărescu (nu îmi amintesc numele).
Clientul, un băiat la vreo 25-30 de ani, rocker și fără prea mult chef de conversație, îl anunță pe tipul cu pozele că nu are idee despre cine vorbește. Ăsta insistă și-l apostofrează:
– Cum nu?? Că am văzut în poze acolo când ați fost la munte cu el, trebuie să fie el, că imediat l-am recunoscut când l-am vazut!
Clientul îi trage din mână pozele vizibil nervos și îi repetă omului că nu are idee despre ce e vorba în propoziție și îi urează ziua bună.
La rând am urmat eu, care am rămas față-n-față cu libidinosul care acum are fața roșie ca focul și nu îi prea surâde norocul ca acel client să se mai întoarcă vreodată pe acolo. 
Nu am pretenția ca omul ce îmi printează pozele să nu se uite prin pozele mele, că doar nu îi duc selfie-urile mele din baie – dacă aș fi făcut vreodată în viața vieților mele așa ceva -> deci nu am făcut – dar parcă mi-aș dori să fie omul mai discret și să nu îmi scoată ochii, indirect bineînțeles, că nu am imprimantă de poze acasă și că se uită prin pozele mele.
bRUtuSS.ro 