E pe piață un produs relativ nou, ceva brânză topită la tub ce are formă de pastă de dinți.

Cum zice bine și Mândra mea, nu prea ai ce mai inventa în domeniul ăsta al brânzei topite. E topită, e moale, îi mai tragi două trei arome, îi mai schimbi ambalajul, dar până când? Ești blocat, dacă nu poți,i nu poți.

Mai înțeleg că nu mai ai ce inventa, dar ce nu înțeleg de ce pun pe piață produse așa de scumpe? Când te uiți așa la prima vedere, un tub de brânză de dinți, acest produs revoluționar este doar 3 lei (bine 4 lei, dar are prețul să îtți fure ochii de 3,98). Dar ce primești pentru banii ăștia? Maxim 2 felii de pâine unsă cu această brânză topită.

Când te uiți la prețul per kilogram, iasă mai scump decât un cașcaval afumat și maturat 15 zile, cașcaval de care unii nu pot să se atingă că e scump. Dar dacă luam brânza topită specială, ce nici nu o poți întinde pentru că trebuie să se vadă că are formă de trifoi cu patru foi, atunci „lasă că luăm că e ieftin”.

Așa este fraierit românul să cumpere toate prostiile, „mai ieftine”, și când ajungi acasă te uiți că iar ai spart 2 milioane la casa de marcat și ai mâncare doar pe două zile.