Stau la coadă la Fântânel. Există la fiecare dozator doi robineți de unde poate curge apa sau sifonul.

Locul din stânga era ocupat de două bătrânele la vreo 110 ani, una punea moneda și ținea de sticlă să nu stropească apa, cealaltă apăsa butonul enervant. Al doilea loc era ocupat de o tanti, care avea 4 bidoane. 2 erau pline, 2 goale. Când am ajuns la coadă doamna cu bidoanele era înlemnită în fața dozatorului pentru că i-a înghițit moneda, dar apă nu i-a dat.

Ea tot apăsa repetitiv pe butonul de dat rest și pe butoanele de apă și sifon. În momentul ăsta nu mai conta ce să curgă, ci doar să curgă. Nu putea să treacă peste momentul cu înghițitul monedei și apăsa repetitiv.

La început eram descumpănit că doamnele în etate o să petreacă un timp la dozator, dar brusc mi se păreau că mișcarea lor în reluare era o cursă de formula 1 în comparație cu înlemnitul doamnei din dreapta. Acum m-am pus hotărât în dreptul doamnelor la coadă.

În depărtare se vede un domn, coleg de generație cu doamnele din stânga ce se apropia încet. Când a ajuns s-a pus în dreptul doamnei statuie, care în continuare apăsa repetitiv, dar cu un ochi se uita și la doamne să termine o dată să își termine treaba. Domnul proaspăt ajuns și cu mintea odihnită și probabil nerăbdător să reajungă acasă, observă cum doamna a luat o pauză de la butonat și o întreabă:

– De ce nu folosiți aparatul?

Doamna îi explică ce și cum, mai încearcă o dată să apese, dar fără noroc. În paralel domnul grijuliu întinde mâna peste umărul doamnei și începe investigația apăsând butoanele, toate la rând, inclusiv butonul fals roșu. Să fie sigur.

Între timp doamnele termină iar cea din dreapta se pune să își continue treaba. Domnul observă că stau la rând în stânga, deci nu are șanse să se bage înaintea mea, așa că se pune iar la apăsat de butoane, poate poate face un bacșiș cinstit.

Termină doamna, termin eu și mă îndrept către mașină. Domnul se pune și el în stânga considerându-l pe celălalt stricat. El clar nu a vrut să riște să își piardă moneda încercând tot în dreapta.

În timp ce își punea el apa, apar doua persoane care se pun să își pună apă la robinetul aparent stricat. Domnul nu s-ar fi gândit o secundă să le avertizeze și se uită cu drag la ele sperând că și ele o să înlemnească. Din fericire robinetul a funcționat normal spre regretul vizibil al domnului care parcă se vedea cum își repetă în gând ce-o să le zică lor când o să observe că nu vor primi apă.

Știu că tendința noastră a tuturor este să avem grijă doar de noi asta e clar. Dar te apucă scârba când vezi pe cineva ca domnul respectiv, care ar fi avut posibilitatea să ajute pe cineva dar alege intenționat să nu o facă, ba mai mult a sperat că o să îi fie rău persoanei de lângă el.