De câte ori am ocazia port cu plăcere și mândrie bebele din dotare când merg la plimbare într-un wrap foarte profi.

Spun ca e profi, pentru că pe lângă faptul că a ajuns să fie pus în vânzare după multe studii de specialitate ce au dovedit că este benefic pentru bebe dar și pentru părinții ce îl poartă, este foarte comod.

Pe lângă faptul că este comod, nu știu cum se face și cum sunt așa de norocos, dar bebele din dotare îi place la nebunie să stea în el, și la nici doua minute după ce e pus acolo doarme instant, poate că e primit cu împrumutul și știe că nu o să îl mai vadă la un moment dat.

Am pus bebele și nervoasă și agitată și tot a reușit să se relaxeze în așa fel încât să adoarmă instant. Acum depinde de probleme cu spatele al persoanei ce poarta wrapul, dar în principiu e comod, pentru că te obligă să stai cu spatele drept, deci implicit corect.

Dar să nu ne întindem la vorbă. Într-o zi când am mers la plimbare, am dat peste un alt tătic ce avea în dotare 4 prunci de vârste relativ apropiate, cel mai mare având maxim 6 ani.

Ei veneau din sens opus, la o distanță de 30-40 m. Copii mergeau cuminți în treaba lor, ținându-se de mână unul lângă altul cât e strada de lată. În spatele lor, tatăl lor mă observă, și vede și năsucul bebelui, că doar atât se vede dintr-un wrap.

Calculează el distanța cât mai e până să trecem unul peste altul și vede că are timp să le zică și copiilor de năsucul somnoros.

O face, îl și aud cum explică iar în momentul când am trecut pe lângă ei, toți patru au văzut năsucul, au tras aer în piept și au zis în cor: Uooaaaaa.

Atunci e momentul când știi că ce faci e bine.