Se plimbă un om pe malul Dunării prin Austria în treaba lui admirând ultimele lebede rămase și nemâncate de români.

La un moment dat, observă în zare o grămadă de euroi. Se uită el în stânga și dreapta și nu vede pe nimeni.  Foarte bine, îi rămân lui toți banii. Dar trebuie să sară în apă după ei, că doar pentru bani trebuie muncit.

Se dezbracă omul nostru, își împachetează atent hainele, le pune un pic mai ascuns să nu le fure cineva și se apucă de treabă. Sare în apă și se pune pe strâns banii atent, cu toate că era apa destul de rece.

La vreo 100-150 metri mai în spate pe mal, doi bătrânei se plimbă ținându-se de mână ca în tinerețe. La un moment dat bătrânica observă pe omul nostru bălăcindu-se în apă, dar cum e ea așa mai bătrânică, ea credea că omul se îneacă în apă, nu doar în bani.

Așa că acum deja poliția și salvarea sunt pe drum îngrijorate de starea omului din apă. Singura problema a omului în acest moment era doar în câte moduri poate cheltui banii și a pierdut noțiunea timpului de când este în apă.

Când iasă omul din apă, plin de bani la propriu, rămâne șocat de câte sirene a văzut și câte explicații trebuie să dea pentru captura lui de la pescuitul amator.

Acum legea locală zice că măcar 5-10% are dreptul omul să primească din captură, chiar dacă se găsește proprietarul, așa că nu e totul pierdut. Dacă nu se găsește proprietarul după un an, și sunt șanse mari să nu apară, omul nostru va rămâne cu absolut fiecare peștișor european pescuit.

sursa