Prințul Paul este un fel de John Snow al zilelor noastre, un fiu nelegitim adică, el totuși încearcă să își mențină cu orice preț titulatura nerecunoscută de prinț, pentru că sună bine. Toată lumea știe că nu e descendent, toată lumea știe că și paul știe că toată lumea știe, dar lui nu îi pasă.

Pentru cineva cu gura așa mare, ce nici măcar nu știe românește, dar se vrea prinț de România, nu a trebuit să treacă mult timp până să i se pună capac.

Așa ajungi dacă nu te recunoaște Regele ca fiind descendent al Casei Regale și tu ești frustrat. Așa ajungi dacă te judeci pentru un drept care nu e al tău.

Ce faci când ceva nu e al tău? Păi ce face orice om normal, te dai drept proprietar și te pui să vinzi în stânga și dreapta ca să faci și tu un ban cinstit. Așa a făcut el cu ceva terenuri din proprietatea casei regale dar nu a dat destul unde trebuie și lumea a început să îl toarne la DNA.

Nu mă bucur de răul altora, dar mi se pare penibil să ții cu dinții de titulatură într-o țară ce nici măcar nu e monarhie doar pentru că tu nu ai chef să pui osul la o muncă cinstită.

Când a aflat că se împute treaba și urmează să treacă pe la DNA, prințișorul, ca orice persoană publică, s-a internat pe bază de stres poate poate scapă. A scăpat o zi dar atât. Acum doarme după gratii.

Somn ușor prințișor.