Ceea ce e sigur, e că cel mai bun și normal moment este atunci când ai tu chef, că e casa ta și sunt regulile tale.

Dar sunt o grămadă de „reguli” ce guvernează desfăcutul bradului, care diferă de la casă la casă. Ideal ar fi să nu îl lași tot anul cum lasă primarul Robu în Timișoara instalațiile de Crăciun prin oraș, dar să îl lași „să merite” efortul instalării bradului.

Eu pe vremuri când eram la ai mei, îmi amintesc că era o singură regulă de la părinți: când vreți voi că oricum voi îl strângeți. De ținut se ținea minim o săptămână după revelion, poate chiar 2. Alteori mai repede pentru că ceda bradul, care mai tot timpul își avea locul lângă calorifer.

Știu că mai ziceam că „trebuie” să prindă și Crăciunul sârbesc, de care știam că aveam câțiva vecini sârbi. De cele mai multe ori însă prindeam clar și revelionul sârbesc, pentru că știu că era deja începută școala și noi încă mai aveam brad.

Anul ăsta am strâns bradul în al doilea week-end din an. A stat cuminte acolo unde l-am pus și a fost o adevărată plăcere să îl strâng. Fiind artificial, nu am auzit la fiecare atingere a lui când scoteam globurile, cum cad acele de pe el.

De fapt tot ce a rămas după ce am terminat cu strânsul bradului au fost ceva urme de sclipici de ceva globuri, dar și cu ceva sclipici pe frunte cu care am umblat ceva timp prin oraș.