Vorbitul la telefon în instituțiile statului

Aici nu e vorba de angajații care vorbesc la telefon, în loc să te ajute, ci de cei care stau la coadă, într-un spațiu destul de liniștit, și vorbesc foarte tare la telefon.

Am povestit zilele trecute cum am fost la poștă la vamă și cât de uimit am fost de cât de repede a mers totul. Dar nu am povestit despre unul care aștepta cu noi la coadă și a fost doar pe telefon.

Omul a vorbit tare 25 de minute încontinuu la telefon. Dar omul nu era căutat de nimeni nu îl suna nimeni. Se vedea cum el sună încontinuu oameni care doreau sa fie lăsați în pace. Am observat asta că a sunat măcar 3 oameni consecutiv, înainte de ora 10, să îi întrebe lucruri legate de servici dar îi și întreba de la cât sunt la lucru. Toți au răspuns că de la 10 (da se auzea tare) și că sunt pe drum, dar el insista cu întrebări ce puteau fi răspunse doar cu ajutorul unor rapoarte de pe un computer de lucru.

Ce să îi faci, omul a fost ocupat, nu pot zice ceva sau judeca. Dar el nu s-a oprit din vorbit nici măcar înăuntru când a așteptat primirea coletului.

Am uitat să spun că posterele învechite de pe ușa de la intrare la poștă erau toate învechite, în afară de unul ce tot timpul a fost înnoit. Și anume interzisul vorbitului la telefon înăuntru. La fel și înăuntru. Un poster A4 cu un desen cu un telefon tăiat.De la episoadele din Seinfeld cu Soup Nazi, am grijă să respect orice afiș de pe orice perete din orice instiuție.

Eu am intrat imediat după tipul vorbăreț. La un moment dat omu scoate telefonul din buzunar și sună iar pe cineva, cât se poate de tare vorbind, o conversație ce nu mai putea aștepta, și cred că oricine e deacord cu mine:

-Alo ce faci? Da?  Aha… auzi, ai mâncat oul ăla fiert din frigider? Da?? Off că am vrut eu să îl mănânc. Da l-ai mâncat de mult? … Na bine, că aveam chef de el. Dar iaurtul ăla de pe raftul de jos? Nu-mi zi că și ăla l-ai mâncat!

Până să aflu dacă și iaurtul a fost mâncat, bătrânelul de la ușă l-a întrerupt nervos și i-a arătat cu degetul către posterul cu telefonul tăiat. Eu așteptam cu sufletul la gură să îl dea afară.

Omul vorbăreț, inocent ca o floricică a zis: păi eu am sunat! nu mi-a sunat telefonul, am crezut că nu e voie să îmi sune soneria!

Am ieșit cât am putut de repede, pentru că bătrânelul negociator de taxe vamale era nervos dar și șocat în același timp de ce a putut debita omul cu o secundă înainte.
fara telefon

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: