Cu toții am fost o dată în viață vecinul ăla de deasupra. Ăla care mergea normal prin casă dar vecinului de sub i se părea că mergi cu saboți de lemn cu tocuri ascuțite. Alteori chiar mergeam cu saboți și era același scandal de la vecin.

Știu că atunci când eram mic și mă jucam prin casă singur acasă fiind, am reușit de multe ori să deranjez și vecina de la 2 etaje sub mine. Nu neapărat mă mândresc cu asta, dar s-a întâmplat.

În istoria un pic mai recentă totuși nu am mai avut vecin deasupra, locuind doar la ultimul eraj, fie el etajul 2 din 2, sau 5 din 5.

De când e bebele în viața noastră nu pot să zic că a venit vreun vecin de sub noi să se plângă de ceva. Adevărul este că bebele încă nu merge, doar mai urlă, dar ar fi loc de comentat dacă se vrea.

Recent ne-am întâlnit cu vecina de sub noi și ne-a zis că ea mai aude bebele din când în când. Nu ne-a zis dacă se aude foarte tare, sau că ar deranja-o, dar daca ne zicea că se aude foarte tare, aș fi întrebat-o dacă își dă seama la noi cât de tare se aude.

Oricum ar fi, vecinii din filmulețul de mai jos sunt principalul motiv pentru care următoarea căsuță va fi sigur la ultimul etaj la bloc, sau pur și simplu nu la bloc.