Sunt ceva spoilere prin textul de mai jos, așa că citiți cu atenție.
M-am uitat la filmul acesta fără să știu la ce mă uit, pentru că nu am văzut nici un trailer, nici o poveste, nimic. M-am pus să mă uit la el pentru că era în lista de nominalizări la Oscar.
Filmul începe foarte frumos și înduioșător cu o mamă și un copil ce se joacă într-o cameră, chiar în camera ce apare în titlul filmului. Mă gândeam cum a trecut ideea asta de scenariști și ce poate fi așa de interesant cu un film a cărei acțiune se desfășoară într-o cameră dintr-o casă.
Până în momentul în care îți dai seama ce se întâmplă și treci de la o semi-dezamăgire la înjurat. Te pui să înjuri când îți dai seama că de fapt camera aia nu e cameră, ci o magazie izolată fonic de 3 pe 3 metri, dintr-o grădină. Acolo cei doi au fost îndesați după ce au fost răpiți. Copilul s-a născut acolo și tocmai a împlinit 5 ani, iar de 7 ani mama lui a fost răpită.
De când s-a născut, copilul nu a ieșit din cameră și singura lumină naturală ce o vedea era de la geamul de la acoperiș. Din când în când îl vedea pe răpitorul mamei lui, ce venea să le mai aducă provizii. Tot ce a văzut până acum au fost obiectele din camera ce le ținea loc de dormitor, bucătărie și baie.
Restul, ce le vedea la televizor, știa de la mama lui că nu sunt reale. Astfel el nu întreba de ce el nu le poate avea sau măcar vedea. După ce a împlinit 5 ani și punea din ce în ce mai multe întrebări, dar a și aflat că răpitorul era pe pasul de a pierde casa, mama copilului s-a hotărât că e cazul să mai încerce să evadeze fiind convinsă că acesta avea de gând să îi omoare.
Au reușit să evadeze având și norocul ca atunci când copilul a evadat după un plan bine pus la punct, să dea peste niște polițiști foarte competenți. Aceștia au pus cap la cap ce le-a povestit băiatul foarte incoerent, care era foarte șocat de ce i se întâmplă. Din fericire mama a fost eliberată în timp ce răpitorul a fost arestat.
Restul filmului e trist, vezi cum copilul închis atâta vreme nu era în stare să urce niște banale trepte de exemplu, iar mama lui încearcă să se omoare după ce atâta timp a reușit să supraviețuiască.
Merită văzut, e un film ce din păcate e oarecum bazat pe fapte reale. Zic oarecum, pentru că e bazat pe o carte care povestește cum a fost răpită o femeie care ulterior a născut copilul răpitorului în captivitate.
Ideea cărții însă, a pornit de la celebrul caz, real de data aceasta, de răpire din Austria, a lui Josef Fritzl, vecin de cartier cu sora mea. Acesta și-a ținut captivă fiica timp de 24 de ani și căreia, în urma abuzurilor din captivitate, i-a „dăruit” 7 copii.