Recunosc că am fost foarte curios dacă ia sau nu copilul neajutorat de DiCaprio Oscarul sau nu. An de an am făcut cumva să ma trezesc la 7 fara ceva dimineața să văd ultimele 3 premii ce se dau, alea mai importante (cel mai bun actor, cea mai bună actriță și cel mai bun film). Îmi amintesc că și în generală înainte de a merge la școală eram cu ochii pe televizor să prind sfârșitul.

Între timp m-am mutat și am ca și furnizor de cablu pe mai puțin penibilii UPC, ceva mai puțin penibili decât RDSu. M-am interesat eu cine transmite, dar se pare că în pachetul de bază nu există nici un program care să facă asta. Mai mult, programele maghiare, ce transmiteau anul ăsta, erau în pachetul de bază dar se pare că acum trebuie să îți cumperi pachet special pentru a vedea toate programele în limba maghiară.

Asta e, am căutat să îmi pun alarma la 6jumate să mă uit pe vreun site care face live-text toată ceremonia. Asta înseamnă că un ins se uită pentru mine la ceremonie și din când în când, atunci când i se pare lui interesant scrie pe o pagină ce se întâmplă. Ceva de genul ăsta:

UPDATE ORA 06. 46 Cea mai bună actriță în rol principal: Brie Larson („Room”)

UPDATE ORA 06.53 Cel mai bun actor în rol principal: Leonardo DiCaprio („The Revenant”)

UPDATE ORA 06.59 Cel mai bun film al anului: Spotlight

Bineînțeles că nu am mai avut răbdare după 6:46 și am început să caut alte site-uri care transmiteau mai repede ce se întâmplă și în mai detaliu. Adică să spună mai multe din acțiune, în afară de strict premiile gen cine prezintă, cine ce declarații face ș.a.m.d. Nu, nu mă interesa cum erau îmbrăcate actrițele.

Nu am găsit bineînțeles cine știe ce site, până mi-am amintit că există Twitter. Acolo mai toată lumea are ceva de spus când este un eveniment important. Ei bine de acolo am aflat la și 53 că a luat DiCaprio Oscarul și chiar la și 59 că și Spotlight. Pe Digi, unde mă uitam la LiveText au pus cele două premii la și 5, chiar dacă scrie acolo altă oră.

Ați putea zice că sunt „decât” 5 minute, dar eu nu aveam acele minute, pentru că îmi picau ochii în gură și telefonul pe jos din pat de somn. Fiecare secundă era crucială pentru somnul meu de frumusețe așa că de data asta doar Twitterul a făcut fața la nevoile mele. Păcat că nu a prins în România folosirea lui.