Nu pot să zic că mă omor după mașinile făcute de francezi, cel puțin când vine vorba de design. Mai tot timpul când încercau să se autodepășească în ale design-ului au scos mașini ieșite din comun în sensul rău al cuvântului, vezi Avantime.

Dar de data asta oamenii de la Renault au reușit să tragă un aer mai americano-nemțesco-Passato-orice-dar-nu-Renaultu’ mașinii decât altă dată și au scos o mașină care m-a făcut prima oară să mă opresc să îi fac poză dom’le. Nu știu ce specificații sau ce preț are dar știu că în timp ce făceam poza, doi băieței cărora încă nici nu li s-a îngroșat vocea la pubertate și nici măcar nu au dat bacul (că nu au vârsta necesară) ziceau foarte siguri de sine:

– Ahh dar are motor tot așa (de nu știu care), Renou’ tot Renou’ rămâne, ce să faci cu ăsta prin oraș? Si nici măcar nu e frumos.

Ce să și zic? Ei știu mai bine, știu doar că mi-a plăcut cum arată.