Luni a fost Gala Premiilor Gopo, cea mai importantă gală din industria filmului românesc (cu toate că am impresia ca e singura din România deci nu știu dacă e chiar corect să spun că e cea mai importantă…). Oricum ar fi, încet încet încep să copieze formatul altor evenimente similare de prin alte țări, care fac asta de zeci de ani nu doar de nici măcar 10 ani. Prin copiat mă refer că au pus un covor roșu la intrare, au reușit să convingă sponsori să îi aducă pe actori cu mașina pe covorul roșu, fac transmisiuni în direct de la fața locului înainte de a începutul evenimentului și tot așa.

Anul acesta ei s-au depășit și au făcut un foarte scurt metraj ce l-au difuzat în timpul galei, care este cumva tragico-comic. Este tragic doar pentru că arată până la urmă trista realitate a invadării rețelelor așa zis sociale în viața noastră. E comic pentru că filmulețul este o adaptare a câtorva scene din Moromeții, filmate frumos în alb-negru și l-au convins chiar pe Victor Rebengiuc să reintre în pielea personajului ce i-a dat viață lui Moromete acum aproape 20 de ani.