A trebuit să îmi schimb buletinul recent. Nu că ar fi expirat, dar am reușit să îl distrug și pe al meu și pe al nevestei. L-am ținut în torpedoul de la mașină care avea becul stricat. Dacă era stricat stins era bine, dar era stricat pe aprins non stop pentru că s-a stricat întrerupătorul care îl stingea. Nici nu e de mirare că mașina, așa din 2 în 2 săptămâni, avea bateria slabă și pornea mai greu. Nu mi-aș fi dat seama de becul stricat dacă nu puneam buletinele în torpedou și dacă becul nu le-ar fi topit la suprafață, numai bine cât să trebuiască schimbate.
Așa că am fost cu nevasta la buletine, am depus actele și pentru mine și pentru ea. Când a venit data de ridicare m-am prezentat la prima oră pentru o preluare normală de buletin nou. Am intrat, m-am prezentat, doar că buletinul meu nu era acolo unde trebuia să fie, și-anume în dosarul meu. Dosarul era, buletinul nu. Au început căutarile. La ghișeu erau doi bărbați care așteptau să se termine ziua care abia a început.
Nu s-au alarmat foarte tare când au găsit dosarul meu gol, așa că s-au pus să sape mai bine. Am observat imediat că ei căutau chiar bine, pentru că buletinul nevestei l-au găsit imediat. A început forfota, cei doi domni au început să caute în paralel, după care au chemat în ajutor o doamnă. S-a început căutarea și în biroul de preluări acte, poate a rămas acolo, dar nu am avut noroc. A fost chemată o a doua doamnă, care deobicei lua pilele în primire, dar nu a fost cazul meu, deci clar nici ea nu știa nimic. În total avem deja 4 persoane ce răscolesc cele trei cutii care conțin dosarele cu literele R-S-T.
Nimeni nu înțelege de ce dosarul meu e gol. S-a ajuns la 5 persoane, 2 caută în camera de predare acte, 2 în camera de preluare acte iar una, doamna cu pilele, la ea în birou. S-a renunțat la cutiile cu literele R-S-T și s-a început de la A la Z, toate literele luate la rând fără discriminare. Toată lumea căuta până acum din picioare dar fără succes. Acum s-a reînceput căutarea de la zero, fiecare om cu cate 3-4 cutii în față dar au luat toți loc.
Nimic nou sub soare, eu încă nu am buletin. Au trecut deja 20 de minute de așteptare. Ies la iveală întrebările standard adresate celor cu pile, dar care sunt mai uituci:
– Ai cerut și certificat? Ai venit la ghișeu? Ai venit personal? Ai avut toate actele? Ai vorbit cu cineva din alt departament?
Nu am răspunsul dorit la niciuna dintre întrebări, răspuns care putea elucida cazul. Tocmai a fost chemat seful de sectie. A venit și m-a invitat sa iau un loc. Acum am inteles de ce este scaun de așteptare intr-un birou-ghiseu unde nu ar trebui să stai mai mult de 20 secunde. Pentru mine era.
(continuarea mâine…).
[…] (Partea a doua, continuarea de aici) […]
ApreciazăApreciază