Aventuri cu buletinul (II)

(Partea a doua, continuarea de aici)

Deja s-a chemat omul care se pricepe la buletinele emise greșit în alt județ (avem deja 6 oameni alocați). Dilema mare este de ce e soția are buletin nou și soțul nu. Acum deja sunt cautat la dosarul cu inițiala prenumelui, nu a numelui, ca poate sunt trecut invers. În toate discuțiile celor 6 se flutură cuvântul „greșit” cel puțin o dată în fiecare propoziție (greșit înregistrat, greșit CNP, greșit județ, greșit greșit greșit). Tipul care a fost identificat că lucra în ziua când am predat actele nu servește azi muncă, poate un cocktail pe o plajă undeva.

La un moment dat cineva anunță oprirea căutării. Toată lumea se oprește și se uită lung în monitorul care e cu spatele la mine. Fiecare șoptește ceva și neapărat arată cu degetul către ecran. Încep încet încet să strângă din ochi a concentrare și să se aplece către monitor. Toți studiază atent. Nimeni nu mai zice nimic. Între timp au trecut 34 de minute, pe ceas, de când am pășit în birou și i-am dat pe toți pe spate.

Cel ce a oprit căutarea și le arăta celorlați nu știu ce, zice cu voce tare:
– Cheam-o pe Dora!
La care toți parcă-n cor:
– Nuuuu, nu o chema pe Dora!!! după care cel de la calculator, văzându-se fără ajutorul Dorei începe un monolog:
– Nu e tipărit? Dar îmi apare că e tipărit! Ce înseamnă? Nu e inițializat? E dat oare la producție? Nu e dat!
După câteva secunde ridică ochii din monitor și mă fixează și îmi zice:
– Avem o problemă! Problema e de la cămașă! Aparatul foto e defect și nu înregistrează cămășile cu carouri! Trebuie fotoșopată poza! (eu mă gândeam deja să îi spun să îmi mai radă din barbă, să îmi scoată o cută de la cămașă și să îmi facă chelia mai mică poate, dar nu a fost cazul de așa fotoșopat). Am fost trimis acasă dar nu înainte de a-mi lăsa numărul de telefon să fiu contactat.

Am plecat dupa peste 40 de minute, fără buletin și doar cu speranța că o să pot să am buletin până plec în concediu peste o lună. Nici bine nu am plecat, au trecut maxim 10 minute și am fost sunat că a fost găsit buletinul.

Când m-am întors am aflat toată povestea. De fapt buletinul meu era în dosarul altei persoane. Mi-au spus că le-am dat emoții că lor le apărea că buletinul e printat și predat la secție și nu mai aveau cum să mai facă altul. Presimt că povestea cu cămașa în carouri a fost o diversiune, dar nu insist pe subiect și las de la mine.

Oricum eu știu de fapt cum l-au găsit așa de repede după ce am plecat. Domnul ce stătea la computer și organiza căutările a reușit să o cheme pe Dora. Dora a venit și a rezolvat totul rapid. Știa omul ce știa când a chemat-o.

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. In ultimii ani am observat ca in orice institutie exista o Dora, de obicei platita prost, dar foarte constiincioasa. Bine ca nu era in concediu ! Nu stiu ce o sa ne facem cand o sa iasa la pensie ! 🙂

    Apreciază

    1. Hai sa gandim pozitiv 🙂 sa fie tot timpul o Dora prin zona, chiar daca e chemata tarziu, dar sa fie

      Apreciat de 1 persoană

  2. […] (continuarea mâine…). […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: