În sfârșit după luni întregi de așteptare a ajuns și pe meleaguri bănățene Street Food Festival. Primit cu o grămada de bucurie prin restul țării, în Timișoara a ajuns într-o locație total nepotrivita, Parcul Rozelor, unde aglomerația de toate felurile și-a spus cuvântul (dacă tot a făcut primarul sclav open-space din Piața Libertății, de ce oare nu a profitat de spațiul acela pentru a face festivalul?).

Pe scurt experiența mea a fost așa: totul foarte scump și nu a venit Hădean.

De fost au fost multe tarabe, multe variante de mâncare, toate gusturile zic ca au fost acoperite, dar totuși nu mă pot desprinde de o nebuloasă: de ce trebuia sa fie totul așa de scump?

Dar să nu ne plângem aiurea, hai sa vedem 2 exemple simple:

Burger și cannoli.

1. Burgeri
Au fost mai toate felurile de burgeri la festival cu o grămadă de standuri, cu început de prețuri de la 25 de lei, mergând până înspre cer. Pentru banii ăștia ai primit cozi interminabile de minim 30 de minute (da, la o ora în care vine toată lumea de la servici, asta e, trebuie sa și lucram), aer liber, stat în picioare, urmărit cu ochi de vulturi persoane nesimțite ce vor sa se bage în fata, oportunitatea sa intri în vorba cu necunoscuți sa te plângi de costul mare și timpul la fel de mare de așteptare, farfurie de carton, dacă ai noroc măcar un șervețel (în contextul unui burger ce nu poate fi mâncat ca pe un sandwich), avantajul de a vedea cum ti se prepara în fata burger-ul, după care avantajul de a vana personal un loc de stat jos pentru 3 minute pana iți termini burger-ul.

Pe de alta parte, în paralel și același univers, în Timișoara, în Piața Unirii, sunt o grămadă de localuri unde majoritatea burgerilor sunt la același preț cu cel de la festivalul din stradă. Pentru aceeași bani poți să primești cartofi incluși cu sos, local în centrul Timișoarei, mese și scaune comode și curățate, ospătar ce te servește, climă/ căldură, farfurie nu de plastic/carton, tacâmuri de metal, șervețele la discreție, timp de așteptare în jur de 15 minute, timp în care stai jos și povestești cu nevasta în liniște fără să te mănânce țânțarii și posibilitatea sa comanzi măcar un cidru sau o bere fără sa mai stai la încă o coadă.

2. Cannoli
A fost doar un singur stand de cannoli la festival, deci fără concurenta, monopol ce sa mai zic. Ce ai primit pentru treizeci de lei (cincisprezece lei bucata) a fost o comanda minima de 2 cannoli (presupun asta, ca pe toată lumea am văzut cu 2 în cutia de carton, nu cu unul). În rest ca la burgeri, cozi interminabile de minim zeci de minute, aer liber, stat în picioare, urmărit cu ochi de vulturi persoane nesimțite ce vor sa se bage in fata, oportunitatea sa intri în vorba cu necunoscuți sa te plângi de costul mare și timpul la fel de mare de așteptare, farfurie de carton, dacă ai noroc măcar un șervețel. Prețul mi se pare foarte mare pentru 2 bucăți de aluat crocant cu crema de brânză practic. Da clar știu, făcând parte dintr-o nație mâncătoare de savarine cu cine știe ce ingrediente prin ele, nu înțeleg spiritul italian cannolian vândut de o firma deschisa acum maxim 2 ani în Romania (firmă deschisă de oameni cu mai mult de doi ani in Horeca, dar totuși).

Pe de alta parte, în paralel și în același univers, avem undeva în Statele Unite ale Americii, mai exact Manhattan, New York, (sigur ați auzit măcar în treacăt de acesta locație) o patiserie care are în spate peste 100 de ani de experiență în domeniu, care are în spate familia ultra celebrului Cake Boss, Buddy Valastro, și are de vânzare, pe lângă alte sute de sortimente, acești cannoli. Cât va puteți imagina ca poate costa o pereche de cannoli acolo, în buricul târgului? Da, știu ca nu ați fi crezut, dar cu toate datele de mai sus în spate, clar prețul este umflat artificial, dar totuși… prețul este fix echivalentul a 15 lei bucata, fix cât ai fi putut plăti în mijlocul „străzii”, în Timișoara, Romania, partea săracă a Europei (pe lângă asta, comanda minimă online de cannoli în New York este de o pereche, in timp ce la ai nostri 5 perechi).

Pe baza a celor de mai sus puteam sa extrapolez referitor la alte produse vândute acolo, dar cred ca aici ma pot opri. Sa nu uitam totuși ca prețul ce îl plătești la restaurant, nu este prețul pe produs efectiv, mai trebuie considerat ca sunt de plătit chirii, angajați și asa mai departe. De fapt tot ce plătești, adică diferența de preț față de ce plătești în restaurant și ce plătești tu în supermarket pe ingredientele necesare acelui tip respectiv de mâncare, nu e altceva decât contravaloarea timpului. Timpul ce nu îl petreci tu în bucătărie făcând acel tip de mâncare, timpul ce îl petreci sa povestești cu nevasta pana vine comanda în loc sa stam la curățat cartofi. Însă timpul asta plătit se aplica la restaurante.

Nu e tocmai corect ca în același timp sa plătești timpul nepetrecut în bucătărie dar totuși sa stai o la coada la un astfel de festival (sau orice food truck in general), o perioada egala cu statul în bucătărie ca și cum ai găti tu.

Atunci ce mai plătești de fapt? Statul în strada? Ca avem onoarea sa vina la noi in oras un asa festival? Poate cineva mă lămurește la un moment dat, ca deocamdată sigur sunt în ceață.