A venit momentul. Fiecare crede ce vrea pentru ca daca a venit a venit. Momentul cand ne place zapada chiar daca ne este frig, momentul cand cheltuim tot ce avem pe cadouri la cine nu trebuie, momentul cand sarbatorim cu toate ca am sarbatori tot anul. O data cu varsta toti crestem. Daca nu la minte, macar fizic sigur crestem.
Asa cum la femei fetitele vor sa fie femei si femeile fetite, la barbati nu e asa. Ori sunt prea seriosi ori prea copilarosi, evident invers proportional cu varsta. Acum imi dau seama ca la barbati faza cu „fetitele-femei” chiar le iese, fara macar sa isi doreasca acest lucru. O data cu varsta se cam pierde un anumit farmec legat de Craciun. Multele mele amintiri legate de Craciun erau simple: bradul mare si luminos plin cu chestii sub el, dintre care normal imi atragea atentia ce era comestibil, asa cum oriunde numarul 69 iti atrage atentia, fara nicio legatura.
Mai era sania, zapada si drumurile sus jos pentru a mai consuma cate ceva de sub si din brad. Uneori daca ma prindea mama, ma mai punea sa ma schimb, de ma intrebau partenerii de joaca, daca s-a trezit sau a venit acasa mama, de m-am schimbat. Oricum, tot ce stiam si imi amintesc este ca imi placea enorm si zapada si Craciunul in sine. Dar in ultimii ani, ma trezesc ca trece Craciunul pe langa mine si nici macar o colinda nu am cantat. Asta daca nu se pune fredonarea pentru cateva secunde a unor colinde ale unor reclame si asa enervante de la tembelizor. Am impresia ca acest Craciun nu o sa treaca asa cum au trecut din pacate in ultimii. Nu stiu de ce.
Cu toate ca o sa lucrez pentru indieni care nu servesc Craciunul nicium. O sa fie bine. Merry Christmas to me:)
bRUtuSS.ro 