Frappe sau o nefiltrata?

A revenit vara printre noi asa parca pe neanuntate si terasele abia asteptau sa primeasca oamenii uimiti de soarele arzator. Sigur fiecare dintre noi va ajunge pe una dintre terase chiar daca o sa sustina sus si tare ca nu ar face asta niciodata. Cineva o sa te cheme, cineva nu o sa mai poata fara tine la una dintre ele, acolo, in Unirii.

Asa si cu mine s-a intamplat cand am fost la o terasa care, printre altele, era in prima seara deschisa. Imi amintesc sigur ca era prima zi deschisa, pentru ca nu au fost in stare sa aduca timisoreana nefiltrata, cu toate ca de aceea ne-am pus fix la ei si nu la alta terasa, din atatea cate am avut de ales.
Tocmai veneam de la meci de la Poli, care a castigat in sfarsit un meci si am hotarat sa ne pierdem in continuare 1 Mai-ul muncitoresc lenevind prin Unirii. Stand la masa, la un moment dat parca eram intr-o alta lume, dar nu de la bere s-a intamplat asta. Am inceput sa ma uit in jur sa vad cine mai sta cu noi la terasa, minunata terasa care nu a adus bere nefiltrata pentru ca era prima zi.
Am inceput sa analizez fiecare masa si sa ma pun in locul unuia dintre ocupanti sa vad ce as face acolo. Am inceput sa imi creez scenarii sa le gasesc o scuza pentru care ei sunt acolo, pe aceeasi terasa fara bere nefiltrata. Prima masa analizata a fost cea chiar din fata mea, unde erau un el si o ea, care trecuti de prima tinerete pareau a fi la una dintre primele intalniri.
Amandoi aveau comandate acelasi frappe, cea mai inutila comanda de la o terasa pare-mi-se, amandoi avand parca autocontrolul foarte ridicat. Ea zambea la orice zicea el, chiar daca vorbeau probabil despre vreme, el statea drept si foarte incomod incercand parca, inca sa impresioneze. Sper ca le iasa la amandoi si ca in seara respectiva, cu toate ca au plecat impreuna, sa nu o fi condus doar la taxi.
Eu as fi plecat cu ea pe jos inspre casa, doar din cauza privirii dezamagite ce a avut-o, atunci cand baiatul a cerut nota; bineinteles daca nu statea undeva in Sagului dupa pod. Au mai fost multe persoane pe terasa, dar nu au prea fost personaje de care sa ma pot lega. Au mai fost colegi de lucru adunati parca cu forta, cupluri casatorite ce pareau ca forteaza o socializare sau doi baieti ce par a fi mai mult sau mai putin gay, cu toate ca sunau amandoi aceeasi gagica de pe acelasi telefon si cu numar ascuns.
Nu acelasi lucru as putea spune despre grupul  „din spatele meu”, cum spun reporterii tot timpul la reportajele lor de la televizor. In spatele meu era un grup de opt noua persoane, dar varsta maxima era de 20 si ceva de ani. Erau fiecare imbracati diferit, se vedea clar ca apartineau de grupuri sociale diferite si ca ei au fost uniti doar de scoala si de clasa din care apartin probabil. Erau impreuna dar totusi foarte grupati, parca ar fi fost tot la scoala, cate doi-trei in banca in functie de placerile fiecaruia.
Nu se discuta o tema comuna si nici macar nu cred ca cei de la un capat al mesei stiau de existenta celor din capatul opus. Stateau toti si isi savurau frappe-urile comandate in ciuda sa treaca timpul. Cred ca la unu din banca a doua de la geam i-a venit ideea traznita sa iasa la bere si a inceput sa circule intrebarea prin clasa si s-or trezit toti la aceeasi masa in Unirii. Oricum, eu eram fixat pe ei sa vad in locul cui m-as pune sa stau la masa acolo.
M-am hotarat sa ii las parca 3 minute in pace, sa vad de ai mei de la masa ce mai zic si ce mai fac. I-am lasat si mi-am vazut de ale mele. Cand ma intorc, dupa mai mult de 3 minute, pentru ca ne-am aprins in discutii pe teme mai mult sau mai putin normale, ce sa vezi, parca pe aceleasi locuri, in aceeasi pozitii, doar ca mult mai vorbareti si vii, au aparut alte sapte sau opt persoane trecute de prima, a doua, chiar si a treia tinerete.
A fost parca un salt in timp, o transformare a celor tineri in altii mai putin tineri,  mai intelepti, mult mai sociabili si care nu au venit in ciuda la intalnire. Toata lumea avea plete la masa respectiva. Categoric carunte si nevopsite, nici macar la femei. Toti erau imbracati uniform, predominant in culori inchise si mi pareau a fi ceva pictori ce se adunasera sa puna lumea la cale si daca tot sunt acolo sa organizeze cine stie ce expozitie. Parca in orice moment erau gata sa isi scoata pensulele si sa se picteze unul pe altul, chiar daca era intuneric.
Poate ca sunt profesori de la facultatea de arte, care oricum pensioneaza cand vor ei, pentru ca nimeni nu stie ce varsta au, ca de la 20 de ani arata la fel. Fiecare de la masa contribuia cu ceva, pareau ca nu s-au mai vazut cam de cand s-au tuns ultima oara. Era o atmosfera prietenoasa si cred ca daca eram pe acolo, sigur aveam ce sa vorbesc cu ei si clar aveam parul la fel de lung si grizonat, poate chiar si cu o coada de cal, ca sa par un pic serios, cu toate ca nu as fi. Avand atentia distributiva sa nu va inchipuiti ca i-am ignorat pe ai mei, dar nu as putea sa ii pun in aceeasi poveste ca este mult prea mult de discutat si nu le-as da atentia ce o merita.

Abia astept sa mai ies la suc si de data asta sa aiba fraierii bere nefiltrata, asta daca mai merg pe la ei…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s