Nu prea vizitez așa de des carrefour-ul pentru că nu vreau să devină gelos ălalalt retailer francez, pe numele lui auchan, unde fac cel mai des cumpărături, dar nici că mi-ar fi foarte în drum. Un lucru foarte bun la carrefour-ul respectiv, ca doar acolo exista posibilitatea asta, este că au un sistem de plată foarte avansat, și-anume plata cu telefonul mobil.

Pentru un om ca mine ce adora viata fără cash, vestea că așa ceva este disponibil în România noastră cea de toate zilele mi-a înseninat cumpărăturile. Așa că m-am pus pe treabă, am fost la celălalt mall din Timișoara, am instalat ce trebuia să instalez ca să merg la casă, să îmi flutur fostul telefon deasupra codului QR și gata. Nu a fost greu, că pe lângă faptul că sunt postere peste tot prin magazin, în boxe sunt și anunțuri referitoare la acest tip de plată, printre anunțuri de mutat mașini parcate aiurea și melodii cu reclamele la produsele din magazin.

Dar bineînțeles că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la casa de marcat. Primul eșec a fost când am cumpărat o porție de mâncare gătită ce trebuie plătită înainte de a ajunge la casa de marcat. Acolo mi-am fluturat telefonul, dar mintea luminată de acolo pur și simplu s-a făcut ca nu merge „enter”-ul de la casă și m-a expediat cerându-mi cash. Am zis să fie așa, ce să îi ceri, lasă ca ma joc de-a plata online la adevărata casă de marcat.

După ce am stat la coadă și îmi tot verificam aplicația să meargă să nu mă fac de rușine că vreau ceva dar nu o să meargă din cauza mea, am ajuns în sfârșit la scanat produsele mele de pe bandă. Nu au fost multe, așa că am ajuns repede să îmi prezint opțiunea de plată cu telefonul mobil. Casierița a înlemnit și a făcut o pauză sperând să mă răzgândesc. Ca în filmele cu proști, fix în timpul cât ea era înlemnită, mergea pe boxele din dreptul caselor de marcat reclama la această modalitate de plată.

Văzând că nu am de gând să îi spun că a fost o farsă, a zis din prima, pe automat că nu merge sistemul. Nici nu l-a verificat, nici nu a avut decența să schițeze clasicul „Computer says no„, nimic. Doar că nu merge sistemul. Nu contează ce sistem, dar dacă nu merge „sistemul” clar nu am ce comenta. Doar că eu, așa mai comentator din fire, am invitat-o să sune pe cineva care știe să facă sistemul să meargă. Zis și făcut, a sunat probabil la întâmplare pe femeia de servici, ce era probabil la țigară, a simulat că o întreabă ce vreau eu să aud că o întreabă, la care femeia de servici o fi întrebat-o dacă nu a greșit cumva numărul sau dacă nu a înnebunit. Telefonul a fost închis rapid, fără să zică „la revedere” cum fac americanii în filme și instant a venit și confirmarea: Nu merge sistemul.

M-am conformat, am plătit ca săracii cu cash și mi-am văzut de treabă înspre acasă, nu înainte de a mă opri la o bere să povestesc la raionul „Sugestii și reclamații” despre cum nu merge sistemul, sau de ce doar la casa 22 nu merge sistemul, sauuu de ce doar casieriței de la casa 22 nu îi merge sistemul. Bineînțeles am plecat așa cum am venit, adică cu un gust amar și mă bazez tot pe casele rapide de la concurență.

Apropos, a observat cineva cum în majoritatea magazinelor există o telecomandă cu 2 butoane în care clientul poate să „zică” dacă a fost mulțumit de calitatea serviciilor iar butonul de „NU” este lipsă tot timpul?