Ultima modă se pare prin Timișoara este să facem postere cu anunțuri imobiliare care să fie în pas cu tehnologia și care să conțină coduri QR.

Aceste minunate coduri sunt un alt fel de coduri de bare înghesuite într-un pătrat, care poate fi citit doar cu telefonul mobil.

În acest cod de bare pătrat se pot pune o grămadă de informații (carti de vizită, adrese de firme,etc) dar mai toată lumea se limitează să pună doar link-uri către anumite oferte. Deobicei se pun aceste coduri de bare la îndemâna unui telefon, adică să poată fi citit de un telefon, cu camera foto (într-o revistă, pe un poster în stația de autobuz).

Această minunată firmă a pus un astfel de cod de bare, pe o clădire de 4 etaje, iar posterul cu codul la ultimul etaj. Anunțul în sine, textul cel puțin, e foarte ușor de citit, până când e vorba de codul acela QR.

Eu am încercat să fac tot posibilul să fac telefonul să citească acest cod de pe trotuarul cel mai apropiat, fără să intru pe proprietate. Problema e că nici o aplicație care citește aceste coduri nu are funcție de zoom (pentru că așa cum spuneam ele se pun în proximitatea ochiului, respectiv al telefonului) iar codul de pe anunțul de la etajul 4 este absolut degeaba.

Este ca și cum ai pune pe poster acolo sus la etajul 4, numărul de telefon (sau pokemon cum e mai jos) printat de 10 ori, decupat franjuri să poată fi rupt și băgat în buzunar. Nu ajunge nimeni la el. (oricum asta cu ruptul numărului de telefon mi s-a părut tot timpul o tâmpenie, că ajungi acasă cu numărul de telefon și habar nu ai de la ce anunț e).