În primul și primul rând nu este o sărbătoare românească. Așa că încă de la început e ciudat să o „sărbătorim”. E ca și cum am face sărbătoare națională românească din Super Bowl-ul american. Există Sf. Valentin, da, unde cei cu numele acesta își sărbătoresc ziua de nume (La mulți ani șefu’!).

Am adoptat cu atâta ardoare această sărbătoare încât ne pregătim intens încă de la începutul lunii pentru ea. Prin pregătire mă refer la faptul că toate magazinele scot de la naftalină toate inimioarele posibile, de pe toate produsele posibile.

Pe lângă asta, mie mi se pare că seamană foarte mult cu Festivus, sărbătoarea familiei Constanza, din serialul Seinfeld.

Amândouă evenimente sunt sărbătorite doar de un grup restrâns de oameni:
– În cazul Festivus, de o familie mai mult sau mai puțin restrânsă;

– In cazul Valentine’s day de tineri cu iubit/iubită în principiu, care constrânși fiind de societate își cumpără unul altuia cadouri ca să aibă ce povesti între prieteni ce au făcut în această zi;

Amândouă evenimente au o simbolistică extrem de puternică:
– În cazul Festivus, un stâlp de aluminiu ce se pune în centrul camerei unde are loc cina dintre membrii familiei;

– În cazul Valentine’s day, de multe inimioare. Șervețele cu inimioare, lumânări în formă de inimioare și mâncare dacă se poate în forma de inimioară în camera/ localul unde are loc cina dintre îndrăgostiți;

Amândouă evenimente au diferite obiceiuri și pași ce trebuie urmați cu sfințenie de fiecare dată:
– În cazul Festivus principalul obicei este exprimarea tuturor dezamăgirilor ce-au trecut de-a lungul anului, unul față de celălalt, pentru că în restul anului nu au putut-o face de față cu toată lumea, de rușine probabil. Acum ei pot face asta de față cu toți iar toată lumea stă frumos și admiră.

– În cazul Valentine’s day, principalul obicei este exprimarea tuturor sentimentelor de iubire ce-au trecut de-a lungul anului, unul față de celălalt, pentru că în restul anului nu au putut-o face de față cu toată lumea, de rușine probabil. Acum ei pot face asta de față cu
toți iar toată lumea stă frumos și admiră.

Amândouă evenimente au o parte principală și de sfârșit în același timp:
– În cazul Festivus, capul familiei provoacă pe cineva din cei invitați la masă, la un meci wrestling și doar atunci seara se încheie glorios, cel puțin pentru cel care câștigă.

– În cazul Valentine’s day, cei doi îndrăgostiți fac schimb de cadouri, dacă se poate la suprapreț și doar atunci seara se încheie glorios, cel puțin pentru  comercianții/ proprietarii de restaurante ce au făcut o grămadă de profit cu aceeași marfă ambalată diferit.

Și apropo de lucruri la suprapreț. Cea mai proastă afacere este să îi cumperi iubitei o cutie de Raffaello/ Ferrero Rocher în formă de inimioară. În comparație cu o cutie normală, este mai mică și aproape dublu de scumpă. Păi dacă îi luam cadou, nu îi luăm măcar unul ca lumea?